joi, 31 martie 2016

nu plătesc chirie




toate cărțile din cameră
mi s-au mototolit în stomac
într-un origami de spaimă
și apa și visele de pe noptieră
le-am îngurgitat cu servilitatea capitulării
deshumez toamna dintre mădularele mele
origamiul pretinde mult spațiu de care nu dispun
mă încui într-o panică nearticulată
vocile din capul meu vor să cântăm în cor
câteodată sper să-mi observe complezența mimetică
câteodată ne sincronizăm
alteori ader la o grandilocvență ponderată
numai de acustica lamentabilă din corpul meu
compar orice soi de emoție cu mirosul cuverturilor
roz în cameră și roz la mine în cap
singurătatea e un muzeu pe care-l vizitez prea des