luni, 21 martie 2016

sugar, how you get so fly?


Îmi trântesc adidașii și disperarea pe gresia din baia care m-a consolat și anul trecut. Suprapun câteva bucăți din mine cu primăvara lui 2015, acum că exced sentimentul coenestezic de deja-vù al despărțirilor desfigurate de soarele de martie, așa cum se întâmplă și cu virușii gripei.
... Și voiam să îl duc undeva unde să nu existăm, fiindcă altfel ne exorcizăm reciproc îngerii și compunem versuri scrise în miere în loc de cerneală, pe care ni le trimitem înainte să ne declarăm ura.
Totuși mă fărâmițez asupra orașului nostru ca să mă poată găsi oricând are nevoie de mine.
Și știu că aduc frigul.
Pe măsură ce te voi uita, se va încălzi vremea. E foarte bizar să mă reîndrăgostesc de mine.
Stau în autobuz doar cu Dumnezeul bipolar, venind de la M, fiindcă orgoliul are interdicție în apartamentul lui; suspinăm.
Încercăm să edităm ultimele trei luni, dar el nu o prea are cu tehnologia, iar eu nu o prea am cu rescrisul...
- Vreau să rămân aici dar nu știu unde.
Nici n-aș zice că e bipolar.
- Ești prea obosit ca să mai spui ce simți.


gyeee
N.