miercuri, 16 martie 2016

waiting & weighting

            Am asediat oglinda cu ochii ăștia ai mei, nu știu când au crescut așa și nu știu când i-a penetrat culoarea asta, dar
                - Vai de capul meu, Noa. Ești un miracol. Ești frumoasă.
                De la mine o cred aproape deplin.
                Ce facem cu el, runway sau runaway?
                E ușor când nu știi ce se petrece, doar el și cu mine, pielea, petele felinarelor pe fața lui întunecată, încleștarea și felul în care strivește începutul de alfa din mine, simultan încurajându-l, să nuuu cumva să îl poetizez – doar el și cu mine. Iar eu în mine:
                -Fă-mi un favor.
                - Orice – zilele mele de atașare claustrofobă s-au încheiat. Ce vrei să fac?
                - ... să te atașezi claustrofobic.