anestezie cerebrală - scrisoare pentru tine, care ai fost la Hămăceală



Îţi adresez o hatereală astrală, și mă aștept să îmi răspunzi cu aceeași monedă (că oricum nu dau mai mult de doi bani pe eschivările tale). Uită de toate starter pack-urile referitoare la generația noastră pe care le-ai văzut, că am de gând să îţi zugrăvesc cel mai precis decor al standardelor greţoase pe care le ai.            
Îţi dai self challenge-ul de a reuși să dai gata un Strong Bow care te pune la pământ, pfai, nu-i așa că te-a luat? Mă faci să cred că mediocritatea ta a fost cea care te-a îmbătat în halul ăsta, că din aia ai din plin, îndeajuns pentru cinci come alcoolice pe zi. Îţi agheţi hamacul cam cum te agheţi și de pseudo-prietenii tăi (persoane cărora le dai 2-3 like-uri pe instagram și eventual pui un selfie pe snap cu ei, cu un emoticon la fel de capabil de discuții ca tine, la modu' stă și îţi zâmbește), cerșești ţigări, că iarbă bagi doar în weekend când primești bani de meditaţii de la mami și tati. Dacă ești ambiţios, faci cunoștinţă cu prietenii prietenilor tăi, le uiţi numele mai repede decât uiţi perfectul simplu conjungat în engleză, tocit seara trecută, în timp ce făceai multi-tasking, că tu ai atenţie distributivă (vezi că atenţia distributivă nu înseamnă că Dumnezeul la care te referi când scrii "#blessed" pe instagram nu ţi-a distribuit niciun fel de capacitate intelectuală), deci probabil că citeai John Green și te delectai cu o cafeluţă de la Starbucks, că ești frânt de la gimnastica făcutului de selfie-uri în baie. Stai, că tu vrei să intri în Șincai, dar nu ai medie, plus că lipsești cam mult de la ore, că trebuie să îți dai check-in în Ema sau Shadow.
Nu știi să vorbești? Îți stau cuvintele în gât de la choker-ul ăla, sau de asta îți deschei cămașa până la piept ca ultimul manelist? Pe Facebook ești Dalai Lama sau Tony Poptamas, sau amândoi concomitent dacă se poate, dar dacă îți zic de Cărtărescu sau de o piesă de teatru, te zgâiești la mine ca africanul subnutrit la o pâine. Defapt comparația nu e bună, că ăla măcar își dorește pâinea, da’ tu ești ermetic închis în autosuficiența ta, n-ai deschide o carte nici dacă ți-aș spune că te învață cum să fii ca și Kylie Jenner. Continuă, te rog, nici nu știu cum să îți spun cât îmi pasă de seara în care ai combinat bere cu tequila de a venit tac-tu după tine cu BMW-ul și apoi te-a pedepsit timp de două săptămâni. Bine a făcut că nu te-a mai lăsat să ieși din casă, că și oamenii inteligenți încearcă să socializeze, dar când dau de oameni ca tine, e deprimant, măcar le dai și tu ocazia să își facă prieteni. Noi obișnuim să utilizăm comunicarea verbală, tu văd că ai o problemă la coloana vertebrală care te împiedică să îți ții capul ridicat mai mult de două sutimi de secundă, înainte să îți verifici din nou mesajele de pe WhatsApp.
                Tu vrei să dai la medicină sau la psihologie cât eu trebuie să îți pun diagnosticul de disperat după atenție. Mai lasă iPhone-ul ăla din mână că imediat ți se sudează de ea, și o să trebuiască să lași oamenii să îl atingă atunci când dai mâna cu ei, și știu că nu îți place, că ai folder-ul ăla cu screenshot-uri cu fostul sau fosta unde îți cerea poze nud și tu „nu ai putut refuza”.
Mă consumă handicaparea asta intelectuală la care te-ai resemnat. Inteligența a ajuns extraterestră și condamnată, discuțiile au ajuns o simplă rarefiere de cuvinte într-o tăcere stânjenitoare. Nu doar că nu știi, dar nici nu vrei să întreții o conversație normală despre un subiect care te-ar putea stimula, că nu e momentul, nu? La Hămăceală, sau în Revolution, sau pe Facebook – nicicând nu e momentul pentru o discuție vag deasupra standardului general.
Ai o idioțenie așa versatilă încât nu îmi pot da seama dacă nu îți conștientizezi starea sau pur și simplu nu îți pasă și te mulțumești rudimentar cu poziția pe care o ai în societate (adică, capră...). Și ai concepțiile astea cabotine pe care le-ai scos din citatele cărora le dai reblog pe Tumblr, e nevoie de părerea altuia ca să poți și tu formula două idei legate de un subiect banal. Ești mai interesat de creșterea intrinsecă și de expansiunea cognitivă decât un ateu de pictatul icoanelor. Ești insuportabil de limitat, mă deprimi. Nu pot să cred că tehnologia trăiește în locul tău, și tu îți păzești creierul de orice efort intelectual, să nu cumva să ai un anevrism cerebral dacă chiar reușești să faci acordul între subiect și predicat - ești un șomer intelectual încă din gimnaziu, și mă îndoiesc că o să faci ceva ca să te schimbi. Stai în hamacul tău și în uniformizarea generală a mediocritații, și apoi întreabă-te de ce sunt școlile cu susul în jos și de ce avem politicieni cu numărul IQ-ului mai mic decât numărul meu de pantof. Hah, și tu cum ești?
Cred că mi-ar da cu minus...
În caz că vrei să mă scuipi, mă găsești în vreo cafenea, citind până mă simt iar inteligentă, că m-ai consumat cu extazul tău cadaveric. Nici un milionar căruia îi spuneam că am găsit un leu pe jos nu ar fi putut fi mai dezinteresat decât ești tu de propria dezvoltare. Dar stai în hamac, înșiră cuvinte mai ceva ca Eminem în Rap God, dar fără să exprimi nimic. Dacă tot faci asta, vizitează-mă ca să îți dau o carte de gramatică, măcar să știi să spui „pe care” când îi spui squad-ului tău: „Asta-i fata care vreau să o bat, că ne-o făcut proști!”.
Pfai, nici nu știi cât mi-ar fi plăcut ca eu să te fi făcut prost, că asta înseamnă că te-aș putea repara. Țin să te anunț că tu ai fost ăla, și îți admir perseverența, că ești mai îngust ca Bosfor și Dardanele...


Postări populare