aventura, strigaţi "ura!" (sau "iubirea")

Mă irită fizic turmele de elevi care vin de la biblioteca județeană, cu ocazia Săptămânii Altfel, îndreptându-se spre mall ca să nu își facă absenţe nemotivate la Starbucks. Deși, fiind în Mărăști, sunt tentată să le numesc stoluri, că nu există turme de ciori...
În faţa mea stau trei brunete care par să se penseze la aceeași pirandă, genul cărora le spui "călătorie sprâncenată" cu sens denotativ, nu figurat. Pe tricoul uneia scria "nu sunt o pradă ușoară", și îi dau dreptate, fiindcă pare genul de fată care e logodită cu KFC-ul și care ar răspunde din reflex "cu de toate" când e întrebată cu ce servește cafeaua.
Oricum, de ce să fii o pradă ușoară când ești deja ușuratică?
Aș fi vrut să o întreb pe H azi dimineață - ea fiind în cunoștință de cauză - când mi-a scris mai agitată ca un pet de bere scăpat de la etajul 10 că dragostea vieţii ei nu îi răspunde la telefon. Nu știu cum funcționează la bipolari sintagma asta din moment ce întâmpină impedimentul duplicității - dacă îţi dai filme că duci două vieţi paralele, cu care din ele îl iubești, frumoaso?
H dragă, ca să te liniștești, el și-a dat mortul aseară așa cum ţi l-am dat și eu pe al meu - pe fostul meu prieten.




Postări populare