vineri, 1 aprilie 2016

estetica absenței



culoarea părului meu e gelozia
mă vopsesc cu fiabilitatea ignoranței
adulmec emoții aproape matematice
din prudența unui
egocentrism paranoic
răsăritul de pe cerul gurii mele
nu mă lasă să râd
tu nu mă mai știi apune
eu trebuie să mă oblig să simt
fac apel la senzorialitatea autosuficienței
ca să diluez
cu un dezinteres argotic
înfrângerile fastuoase și dezgustul convertibil
finalul nu alege nicicând
între soluție și suspendare
îți spune
“ăsta-i cadavrul ăsta-i produsul”
îl cred pe cuvânt fiindcă
pe fraze texte romane am încetat să o fac
nu știu dacă simt mai bine
dar știu mai bine să simt
toate astea sunt undeva deasupra
sau sunt eu prea jos