matinal



câte ore au trecut? câteva luni
ţin cont de ore dar nu o mai am
cu zilele cu dimineţile
în care ne bronzam inexpresivitatea
cu prea multe atingeri prea puţine
cuvinte cu sens propriu,
cu propriul meu sens cu
direcţia spre orice stradă pe care n-am întinat-o
cu infantilele prolepticele
promisiuni
jumătăţi de adevăr fiindcă
integral e prea greu de dus, recalcitrant și îmi spuneai
totul e exact așa, sunt de acord
doar ca nu e adevărat
iar eu voiam să mă lichidez de pe faţa pământului să mă semnez
pe spatele unei vederi
expediate pe marte o carte
de vizită trimisă din capătul sistemului solar
unde m-aș știi departe de tine
prea departe
nu ajungem oricât de repede
ne vorbim când ne dezgustăm
degustăm
aroma trădării și a cerului senin
ale acelorași dimineţi amorfe
înghiţite în sec


#N.




Postări populare