nu știu să înot...




nu mă mai întreabă nimeni
ce vreau să fiu când voi fi mare
fiindcă sunt deja prea multe
ființe în paralel
sunt în fuziunea mai multor personalități
în care sunt exhaustiv diluată
fiindcă exist la o concentrație prea mică
raportat la oceanul de grandoare
în care mă înec și îmi petrec
zilele pe fundul unei căni de apă sărată
lacrimi travestite, lacrimi care se pretind
apă din ocean
„de departe vezi aproape”...
viitorul meu drept lapsus hepatic
o fuzionare neomogenă
a tot ce mi-am propus să împlinesc:
absolut orice, în afară de vârste
când voi fi mare
mă voi priva de orice tip de ape sărate
nu doar fiindcă nu știu să înot...
și voi vrea să cunosc bucuria
în mărime naturală





Postări populare