duminică, 17 iulie 2016

cosmo(a)gonie



sunt în contratimp cu timpul
n-am fost niciodată tipul
care știe să pornească
și n-o am nici cu opritul
sunt prototipul atipic
al unei veri nereușite
dezamorsez calamități verbale
când vine solistițiul și
la echinox distrug ca noxa
în ritm de preludiu
fuga o fac cu spatele
într-un pasaj ambiguu
compus de bach în limba fluentă
a unui fluviu
restul energiei (solare)
o consum vremelnic într-o
iubire trăită prematur acronologic
suntem o eclipsă nesincronizată periodic
eu îți vorbesc lumină și
tu stai în întuneric
suntem un mit arhaic un
puzzle de amintiri
anarhic derulate ca
un studiu de chopin