iulia mea e pânză


te aștept la capătul blândeții cu un buchet de vânătăi, iulia mea plină de nasturi și plasturi, călcând pe tălpi de staniol. ești așa frumoasă în mormanul tău de zgârieturi, murmurând sub gloanțele dușului că vrei să mori cu zorii pe ecran. mă trezeam cu oasele ca niște tiruri pline lângă corpul tău din spumă de șampanie. ce automatism tactic, zâmbești până la os, plouă de se rup copacii din tine, lasă-mă să te pictez cu mov. iulia, m-ai făcut artist, îmi reproduc iubirea în smalțul tău spart de culori, unghii și zimți.
asta-i liniștea dinaintea analizelor, uimito, spune-mi că o simți.                                                
asta-i furia dinaintea perfuziei, iubito, te îmbrac în urme de dinți.

cine dracu' ești azi, vezi că ai sânge pe-obraji, pari că renaști dintre flori și fiori ai morții, parcă ne lași să te înșiretăm la perechile noastre de teniși.
asta-i liniștea dinaintea valizelor, iubito, știu unde pleci. 
ăsta-i extazul dinaintea diazepamului, iubito, te adorm între clești.
iulia mea e zână, trage la măseluță cu aripile zob,  
iubita mea e pânză, eu sunt cromofob. 


Postări populare