marți, 4 iulie 2017

în poezia asta e caniculă


gol de lume plin de peisaje din carton  
mă ascund în catacombele cartilajelor tale de muze și musoni
deschide cortul cordului ca să nu-ți rup din fermoare
te iubesc cum iubește omul străzii bulevardul venelor tale
heidi fetița mulților cu picioarele spic
scrie cu vin și tencuială cuvinte despre tranzit
între acum și dă-o naibii
între dumnezeu și perisabil
ce să ridic întrebarea sau ochii
gând imponderabil ce-i mai sus zmeele zeii ideile sau idolii 
buza ta era albastră buza sticlei era sloi 
primul sărut e primul steag înfipt în vârful munților 
tu și cu mine prin corturi sau piramide sub 
cadavrul soarelui noi calculam canicule
de parcă ar fi alunecat canope din carena
printr-o gaură neagregată sau o gură neagră
nu mai știu ce zi era și 
ziceam că nu voi mai
dar vorba ăluia eu nu știu 1 mai 
el avea reala putere de a trăi din recul eu nu trăgeam 
și ziceam sfârșită ca la început
mut munții                   mut dinții
pierd prieteni          printre chestii
 uit primăveri         uit priviri de  
       săpun sau să nu pun mâna          
    da-i așa frumos cosmosul ăsta de 
  fulgi ger fulgere doar eu sunt centrifug 
nu vei înțelege niciodată de
                               ce
                                      fug